Sunt atrase femeile de bărbații arătoși?

sunt atrase femeile de barbatii aratosi

Sunt atrase femeile de bărbații arătoși?

În cartea „Sex, time and power” Leonard Shlain spunea așa: „Bărbații, în majoritatea lor, se îndrăgostesc cu ochii lor, femeile, cu urechile lor. Bărbații, adesea, nu dau multă atenție la ceea ce spune o femeie, ei sunt impresionați mai mult – unii ar spune orbiți – de înfățișarea ei. Invers, cuvintele pe care le spune un bărbat unei femei îi câștigă inima mai adesea decât felul în care arată el.”

Citind fragmentul, am putea spune că bărbații sunt superficiali, nu-i așa?! Ei bine, nici noi, femeile, nu suntem mai departe. Suntem, să spunem, la fel de superficiale. De ce naiba s-o mai dăm cotită?! Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, iar „ambalajul” primează. Ca să vrei să descoperi sufletul, personalitatea și gândirea unui om, trebuie să îți placă întâi cum arată. Chiar dacă noi, femeile, nu punem 100% accent pe trăsăturile bărbatului, adică trecem adesea cu vederea un nas proeminent, niște urechiușe clăpăuge sau mai știu eu ce detaliu fizic ușor inestetic, suntem foarte atente la cum arată un bărbat și la gesturile lui. Trebuie să ne placă cum este îmbrăcat, cum stau hainele pe el (să nu pară un arac îmbrăcat sau din contră, un butoiaș îmbrăcat), cum merge, cum își fumează țigara sau modul în care ține paharul de… fresh de portocale. Suntem atrase de postura și de mimica unui bărbat, iar aceste lucruri se văd, nu se aud. Așadar, la început, și noi punem la fel de mult preț pe ceea ce vedem, exact așa cum fac și bărbații.

Chiar dacă vorbele ne seduc și faptele ne păstrează în relație, adevărul este că ne plac bărbații frumoși. Ne plac al naibii de mult chiar dacă există riscul să fie niște fustangii căci de’, se spune că bărbații frumoși se impart cu plăcere între mai multe femei. Dar pot fi învinuiți?! Poate că da… sau nu. Cateva studii psihologice, nu le mai rețin numele, au demonstrat faptul că bărbații infideli, dar frumoși, sunt iertați mai des și mai ușor decât infidelii mai puțin frumoși. Ei bine, Universul ține cu cei frumoși, iar noi ne merităm soarta deoarece suntem direct responsabili pentru alegerile noastre.

Dar frumusețea poate fi dobândită, nu-i așa?! Frumusețea exterioară nu trebuie să fie musai nativă. Putem ajuta natura pentru a deveni mai frumoși. Niște mici eforturi, câteva artificii, niște bani investiți cu cap și poc… frumusețea este dobândită și o dată cu ea și viețile noastre devin mai bune. Păi este și normal. Atunci când te simți bine în pielea ta, atunci când te simți atrăgător și frumos, toate îți merg și îți ies bine. Stima de sine, respectul de sine și siguranța de sine sunt factori care influențează cel mai puternic viața unui om. De prezența sau absența acestor caracteristici viețile noastre sunt bune sau rele.

Oricât ar suna de superficial, chiar dacă mie, de exemplu, îmi plac bărbații ușor plinuți, majoritatea femeilor sunt atrase de bărbații trupeși. Dar nu, nu grași, ci musculoși. Cu cât un bărbat are mai multe pătrățele, cu atât este în atenția mai multor femei. La tinerețe frumusețea exterioară contează cel mai mult. De la a doua tinerețe încolo, contează atât frumusețea exterioară, cât și personalitatea, caracterul și inteligența unui om. Oamenii vorbesc mult și este important să aibă cu cine vorbi acele subiecte arzătoare pentru fiecare dintre noi.

– What’s the secret for your perfect body, baby?

Anabolic steroids, honey!

Haide să nu fim ipocrite, sportivi de performanță sau nu, pe majoritatea dintre noi ne apucă acele călduri nerușinate atunci când vedem un mascul alfa arătos, musculos și puternic. Și imaginația noastră începe să zburde pe coclauri interziși. Multe dintre noi, femeile, ne gândim la prostii atunci când în raza noastră de acțiune se află un tip înalt, impozant, forțos și frumos. Fără să vrem și tot ne fuge mintea la nebunii. Căci așa e firesc. Avea dreptate Freud, de la sex pleacă multe lucruri… Un trup sculptat senzațional are menirea de a incita mai ales din punct de vedere sexual. Toate fanteziile posibile pe care le au femeile, au ca subiect principal bărbatul arătos: grădinarul musculos care îngrijește trandafirii, sportivul musculos care domină ceilalți competitori, intelectualul musculos care seara, după program, face exerciții cu rigurozitate la sală și tot așa. Exemplele pot continua la nesfârșit.

Așadar, dragă mascul feroce, singur sau nu, dacă vrei să te simți bine în pielea ta și să fii în atenția doamnelor și domnișoarelor, nu-ți neglija trupul! Ne place să recunoaștem sau nu, la început întotdeauna contează aspectul!

Dragostea trece prin stomac

dragostea trece prin stomacDragostea trece prin stomac...

Femeile sunt curve. Femeile sunt materialiste. Femeile sunt pe interes. Femeile NU sunt de încredere. Femeile sunt panarame. Femeile sunt pretențioase. Femeile sunt figurante. Femeile sunt prefăcute. Femeile sunt greu de mulțumit. Femeile au așteptări prea mari. Femeile vor luna de pe cer. Femeile vor marea cu sarea. Femeile îți iau și piele de pe oase. Femeile sunt hapsâne. Femeile sunt rele. Femeile sunt ale dracului.

Femeia e dracul gol.

Ei bine, o avea femeia o coastă de drac și o mulțime de defecte, însă dragostea trece prin stomac. Îți place sau nu să recunoști, dragostea trece prin stomac. Poate că banii nu aduc fericirea, dar o întrețin. Banii sporesc fericirea. Potența financiară are o mulțime de beneficii pe care voi, cei care nu aveți posibilități economice, refuzați să le recunoașteți.

Banii n-aduc fericirea, dar o întrețin.

Femeile nu sunt atrase de banii unui bărbat, ci de puterea lui. Puterea atrage. Puterea seduce. Dar de unde își sustrage bărbatul această putere?! Evident, siguranța de sine și conștientizarea propriilor calități îl determină să fie un bărbat puternic, ferm, capabil, impresionant chiar. Banii amplifică personalitatea unui bărbat. Dacă el este un om frumos, din toate punctele de vedere, banii îl vor face să fie și mai frumos. Dacă el este o lepră, o scârbă de om, cum îmi place mie să spun, banii îl vor face și mai nesuferit.

Din păcate, banii sunt sursa puterii.

Un bărbat care este potent financiar, nu mai are atât de multe frustrări, nesiguranțe, complexe și frici așa cum are un bărbat fără bani. El este conștient că poate și se comportă ca atare. Știe că are și se comportă ca atare. Nu dă dovadă de slăbiciuni, chiar dacă în adâncul sufletului slăbiciunile și temerile există. Dar nu sunt lăsate la suprafață. Pentru că asta înseamnă să ai putere. Să stăpânești lumea nu înseamnă că ai putere. Un bărbat puternic își învinge, în primul rând, propriii demoni. Având putere și cunoscându-se atât de bine, își domină cu succes întunericul. Dacă un bărbat are o profesie de care se simte mândru și este potent financiar, automat emană putere și siguranță de sine.

Banii amplifică personalitatea.

Dragostea contează. Fidelitatea este importantă. Comunicarea este primordială. Sinceritatea este esențială. Așa este. Aceste privilegii pot fi oferite și de un bărbat mai puțin bogat. Însă, comportamentul său nu este același. Un tip care n-are nici doi lei în buzunar are o mulțime de griji și de frici, aspecte care influențează fantastic de mult comportamentul unui om. Când un bărbat nu are tot ce-i trebuie și nu poate asigura unei femei tot ce are ea nevoie și tot ce el se simte dator să-i ofere, orgoliul său fie crește colosal de mult, fie dispare.

Orgoliu este sănătos doar în doze optime.

Banii îi influențează pe bărbați. Dacă nu s-ar lăsa atât de puternic influențați de bani, comportamental vorbind, nici noi n-am mai fi considerate a fi cele mai rele, mai pretențioase, mai figurante, mai exagerate și mai interesate ființe. Mi se pare absolut firesc să fim atrase de bărbații care merg cu capul sus pe stradă, de cei care au chipul senin, de cei care sunt îmbrăcați mai bine, de cei care miros frumos, de cei care zâmbesc și spun bună ziua fără să aibă acea nesiguranță pe buze. Și da, urât din partea noastră, însă la fel de normal este ca o plimbare prin parc să fie mai puțin impresionantă decât acea escapadă, neplanificată, la… Mama Naibii.

Bărbații sunt influențați de bani.

Bărbații se folosesc de bani pentru a seduce.

Nu banii contează neapărat, ci felul în care bărbatul se poartă. Bărbații cu bani au inițiativă. Fac surprize frumoase. Sunt capabili de multe minunății emoționante. Toate aceste lucruri, adunate, îndrăgostesc puternic o femeie. Poate că și tipul fără bani ar vrea să ofere, dar nu poate. Lipsa banilor generează tot felul de frustrări care îl determină să fie… nesigur, complexat, temător, gelos, posesiv etc..

Nu banii contează, ci puterea.

Sunt o grămadă de cupluri care se iubesc, dar care n-au nici după ce bea apă. Afecțiunea, atenția și sexul sunt de ajuns o perioadă. Când dai piept cu viața reală, nu ai unde să locuiești cu iubirea visurilor, n-ai ce mânca sau n-ai cu ce să plătești chiria și facturile, s-ar putea să realizezi că dragostea nu mai reprezintă totul. Sigur că acest confort financiar poate fi obținut și în cuplu. Însă de obicei femeile se aruncă în astfel de relații numai dacă bărbatul are potențial ca pe viitor să genereze veniturile necesare întreținerii unei familii. Dacă el n-are nici studii și nici dorință de muncă, de ce l-ar lua de bărbat?! Ca să ce…?! Viața reală e grea și din păcate, de când lumea și pământul pe umerii bărbatului se află responsabilitatea. Dar își asumă responsabilitatea?! Este capabil? Relații vrem cu toții. Sexul ne place tuturor. Copiii vin frecvent neprogramați. Dar avem cu ce să susținem o relație?!

Ai puterea de a susține o relație?!

Și nu, nu spun că femeia trebuie să stea în vârful patului, la cratiță și cu cracii în sus. Nu spun că femeia NU trebuie să muncească. Ba chiar din acest punct de vedere, femeia trebuie să fie egală bărbatului. Să fie la fel de independentă financiar ca și el. Spun doar să nu mai judecați femeile pentru că aleg bărbații cu bani. Îi aleg pentru că emană putere, le seduc așa cum știu mai bine și le ofer niște experiențe de vis.

Fă-te eligibil! 😀

Așteptăm să ni se împlinească așteptările?

asteptam sa ni se implineasca asteptarile

Așteptăm să ni se împlinească așteptările?

După mult timp, foarte mult timp, cred că ani de zile, aseară am adormit fără să mai țin telefonul lângă mine. Nu știu ce mama naibii așteptam, însă telefonul era nelipsit. Zi sau noapte, telefonul era lângă mine, în raza mea vizuală, cât mai aproape de palma mea dreaptă. Obișnuiesc să-l țin pe vibrații sau pe modul silențios, niciodată pe sunet, tocmai de aceea telefonul se afla în raza mea vizuală, pentru a observa „minunatul” led, de mărimea unei gămălii de ac, cum luminează și în ce culori luminează. Căci da, după culoarea luminiței știu prin intermediul cărei aplicații am fost căutată.

Când văd culoarea verde îmi tresare inima…

Aștept!

Mă aștept să…

Ce aștept?!

Țineam telefonul lângă mine de parcă așteptam vreun telefon sau vreun mesaj de la cineva important. De parcă dacă aș fi ratat exact secunda respectivă, s-ar fi năruit întreaga mea viață. Recunosc, sunt dependentă de telefon. Cred că este singurul obiect la care nu aș putea renunța. Fără telefon mă simt scoasă din context, ruptă de realitate, singură… Însă de ce naiba s-o mai dau cotită, faptul că îl țineam lângă mine chiar și în timpul somnului este un obicei aproape bolnav. Aici nu vorbim de o simplă obișnuință, ci de faptul că marea majoritate dintre noi ne petrecem mare parte din viață așteptând. Așteptând ceva, orice. 

Ar trebui să ne petrecem viața acționând!

Întotdeauna așteptăm câte ceva. Așteptăm pauza, vacanța, salariul, sfârșitul lunii, weekendul, persoana iubită, mâncarea, băutura, hainele sau cosmeticele comandate, așteptăm ziua de vineri, momentul perfect, mesajul de la ex, cererea în căsătorie de la actualul, decizia șefului de a ne promova, o viață mai bună, un salariu mai generos, un prieten loial, un neam din străinătate și tot așa. Zilnic așteptăm câte ceva și problema cea mai mare știți care e?! Faptul că așteptările depășesc condițiile realității.

Când închipuirea (așteptarea) depășește probabilitatea reală, atunci chiar există o problemă. Ei bine, eu recunosc. Sunt o tipă care trăiește mai mult în propria lume interioară decât în realitate. Trăiesc mai mult în imaginație decât în realitate și deseori așteptările au fost și sunt mai mari decât pot duce oamenii obișnuiți. Da, totul se leagă de oameni. Așteptările noastre sunt strâns legate de acțiunile oamenilor. Ne așteptăm ca oamenii să facă ceva și într-un anumit fel, iar ei nu fac sau nu fac bine. Așadar, intervine dezamăgirea.

Dar cine e de vină?!

Nu poți cere unui om să fie ce nu poate fi. Să ofere ceea ce nu are sau să se implice, dacă el nu știe cum să o facă sau nu vrea să o facă. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să acceptăm adevărul:

Așteptările în dragoste nu au nimic de-a face cu realitate!

Oamenii nu se schimbă!

Omul construiește în mintea lui tot felul de fantezii amoroase care rareori ajung să fie îndeplinite!

Omul vede ceea ce vrea să vadă și vede exact ceea ce nu-i face bine – proiecția propriului ideal. Însă exact asta este – o proiecție. Proiectându-ți dorințele și așteptările, ceea ce faci de fapt este să-ți programezi o dezamăgire. O dezamăgire care, mai devreme sau mai târziu, o să intervină. Poate că nu o simți acum, chiar în această clipă, dar o vei simți. Îndoiala este primul semn al nefirescului. Dacă ceva nu merge bine, iar tu îți petreci viața așteptând niște schimbări, s-ar putea ca așteptările tale să depășească realitatea. Și-atunci ar fi mai bine să pleci. Să înfrunți realitatea și s-o trăiești așa cum este ea.

Până la urmă, mai așteptăm mult? Ne consumăm viața așteptănd și nu este deloc bine. Dacă trăiești acum o poveste de dragoste, întreabă-te:

Este real ceea ce simți?

Este real ceea ce crezi?

Este real ceea ce trăiești?

Există vreo urmă de îndoială?

Așteptările tale sunt fondate sau nefondate?

Crezi că așteptările tale vor deveni vreodată o realitate palapabilă?

Atunci de ce mai ești acolo? 🙂

Aștepți să ți se împlinească așteptările?!

Profund greșit!

Obișnuiam să fac aceeași greșeală ordinară!

P.S. Noaptea rămân divorțată de telefon. Oricum nu am ce aștepta! 🙂

Identifică originea durerii…

originea dureriiIdentifică originea durerii…

M-am agățat de EL în mod deosebit și atât de puternic pentru că… nu mi-am cunoscut niciodată tatăl. Pentru că nu îmi amintesc nici chipul și nici vocea tatălui meu. Mereu mi-am dorit să fi avut măcar o poză cu el sau o mică înregistrare în care să-i fi păstrat vocea ca amintire, însă nu am și nici nu voi avea. Tatăl meu e stins de mult, la fel de putrezite sunt și amintirile cu el. Nu am nimic de la el. Doar viața și aia cu probleme… De fapt, ca să fiu realistă, eu sunt singura dovadă că tatăl meu a existat. Eu și numele meu. Dacă nu aș fi existat, foarte ușor s-ar fi putut spune că nici el n-a existat. Dar a existat. Știu sigur că a existat, altfel nu i-aș fi simțit lipsa atât de acut în copilărie.

Tatăl meu este sursa tuturor nefericirilor mele. El este cauza. De la el a pornit totul și tot cu el se sfârșește totul. Nu-l urăsc și nu l-am urât vreodată. Mi-ar fi plăcut, doar, să-l fi cunoscut. Din pricina lui am această teamă de abandon care mi-a influențat întreaga viață. Frica de abandon mă transformă într-o femeie geloasă și posesivă. Mă transformă într-o femeie atât de puțin femeie… obsedată de control… nebună chiar. Această teamă m-a făcut să comit multe greșeli. Am distrus multe în mine și în ceilalți. Dar faptul este consumat, nu-i așa?! Acum contează doar prezentul și probabil, într-o mică măsură, viitorul.

Sper, totuși, să găsesc calea spre acea stare de echilibru după care tânjesc. Totuși nu înțeleg de ce lipsa tatălui biologic mi-a influențat atât de negativ viața. Dacă l-aș fi urât sau i-aș fi purtat ranchiună, aș fi înțeles. Dar așa?! Și da, m-am atașat atât de mult de EL pentru că… povestea cu EL seamănă atât de mult cu povestea pe care n-am reușit să o am cu tatăl meu.

Viața mea s-a învârtit întotdeauna în jurul unor oameni care, fără să-mi dau seama și fără ca ei să știe, au devenit adevărate surse de durere pentru mine. Pentru că așa am crescut, simțind lipsa tatălui și acea curiozitate fantastică față de el, am ajuns să mă atașez de bărbații inaccesibili. Bărbați la care să nu pot ajunge, pe care să nu-i pot avea pe de-a-ntregul, pe care să nu-i pot înțelege foarte bine. Când lipsa tatălui s-a diminuat, am reușit performanța de a dezvolta dependențe față de bărbații de care m-am îndrăgostit. Și știm cu toții, dependențele dor. Și dor al dracului de tare.

Sună atât de bolnav ceea ce am scris aici, știu, însă este purul adevăr. Parcă și eu mă sperii când privesc în interiorul meu, însă tot ceea ce trăim se întâmplă cu un motiv. Viața nefericită are întotdeauna o cauză puternică. Mereu există o origine a durerii, o origine a păcatului pe care îl tot comiți în prezent. Dacă reușești să identifici adevărata sursă a durerii, acel miez infim, dar care influențează totul, vei reuși să-ți schimbi viața, să-ți echilibrezi gândul, sentimentul și fapta. Oricât l-ai înjura… nu fostul este de vină pentru nefericirea ta. Problema este mult mai adâncă. Poți să-i umpli frigiderul de carne, el este doar un mic factor, nu adevărata cauză!

Chiar dacă am fost marcați fără să vrem, fără să merităm și fără să cerem, suntem direct responsabili pentru viețile noastre ca adulți. Și da, poate că este nedrept faptul că am devenit defecți din cauza unor lucruri care nu au depins deloc de noi, dar dacă în trecut nu s-a putut altfel, să știți că suntem stăpânii prezentului.

Prezentul începe acum și aici, identifică originea problemei, originea durerii, originea păcatului care te determină să repeți mereu aceleași și aceleași greșeli și s-ar putea să cunoști echilibrul unei vieți frumoase.

Dar oare noi, ăștia „bolnavi”, știm să trăim și fără să doară?!

Preîntâmpină infidelitatea astfel

preîntâmpină infidelitatea

Preîntâmpină infidelitatea astfel...

Mi-e frică de infidelitate de mor, tocmai de aceea am tendința de a fi posesivă și geloasă. Nu îmi place de mine posesivă sau geloasă, însă uneori aceste porniri sunt peste puterile mele, mai ales atunci când îndoiala îmi este semănată în suflet. Nu sunt o femeie ipocrită, tocmai de aceea o să recunosc faptul că am mințit și am înșelat. N-a fost frumos ceea ce am făcut. Nu am avut nicio justificare, însă nici nu pot să spun că îmi trăiesc viața ducând în spate niște regrete. Cu toate acestea, să spunem că mi-am învățat lecția.

Știu foarte bine cu ce se mănâncă jocul infidelității și nu aș vrea să mai ajung vreodată ținta unei infidelități. Nu mi se potrivește statutul de victimă și nici nu cred că am fost victimă vreodată. Dacă am fost înșelată, s-a întâmplat pentru că s-a întâmplat. Motive întemeiate sau neîntemeiate se găsesc întotdeauna. Infidelul este specialist în a-și găsi justificări. Uneori fondate, alteori nefondate.

De ce înșală bărbații? De curiozitate. Pentru validare. Pentru că sunt ispitiți. Pentru că  nu se pot stăpâni. Pentru că acasă nu primesc ceea ce au nevoie. Pentru că vor și altceva. Pentru că nici femeile și nici bărbații nu au fost născuți să fie monogami. Adevărul este că infidelitatea se află în ADN-ul nostru, fie că recunoaștem sau nu.

Întrebarea este: poate fi preîntâmpinată infidelitatea? Depinde de la om la om, însă sunt absolut convinsă că infidelitatea poate fi prevenită. În primul rând, dacă vrei să te abții, te abții. Indiferent cât de mare ar fi tentația. Apoi, este esențial ca partenerul care se știe mai „ușuratic” să recunoască faptul că este tentat să încerce și „duritatea” altor paturi. Dacă tu știi la ce să te aștepți, poți găsi soluții pentru a preveni infidelitatea partenerului tău. Este adevărat, oamenii își acceptă cu dificultate caracterul infidel, cu greu admit că sunt tentați să înșele și abia prinși în flagrant delict admit că au comis-o.

Nu fac parte din categoria femeilor care și-ar lăsa bărbatul să se culce și cu alte femei, însă fac parte din categoria femeilor care și-ar surprinde bărbatul în fel și chip pentru a-l menține fidel. O metodă de a preveni infidelitatea este masajul erotic. Cu finalizare sau fără finalizare, chiar i-aș plati bărbatului meu o ședință de masaj erotic. Mai degrabă aș apela la serviciile unui salon de masaj erotic în București decât să îmi las relația la voia întâmplării sau să mă dau de 14 ori peste cap pentru a-i menține viu interesul sexual pentru mine. Sigur că aș fi dezinhibată în intimitate, dar asta nu înseamnă că aș recurge la tot felul de compromisuri doar pentru a nu mă înșela.

Decât să-și aleagă singur iubitele, mai curând aș plăti pentru un masaj erotic senzațional. Îți dai seama cât l-aș suprinde dacă l-aș lăsa în fața unui salon de masaj erotic din București în incinta căruia ar primi, de exemplu, un double massage?! Double massage adică masaj erotic executat de două modele nud. Da, chiar sunt de părere că o astfel de surpriză ar preîntâmpina infidelitatea. Ce nevoie ar mai avea el să mă înșele când eu însămi i-aș pune la dispoziție o plăcere nemaipomenită?! Dar stai liniștită, dacă nu vrei ca fetele să fie complet dezbrăcate în prezența bărbatul tău, poți opta pentru maseuze topless și poți alege din mai multe tipuri de servicii: masaj de relaxare, body masaj, masaj erotic, masaj tantric, show erotic și petreceri private. Dacă ai puțină imaginație, datorită acestor servicii i-ai putea face iubitului tău o infinitate de surprize. Habar n-am dacă este posibil, însă eu, ca femeie, aș încerca masajul tantric. Dar știți de ce? Pentru că am citit în mai multe „colțuri” că sexul tantric este o minunăție. Ar fi metoda mea de a dobândi încă o „calitate” la catastiful de virtuți sexuale.

Gândește rațional. Îți trimiți bărbatul la masaj erotic. Dacă îl finalizează sau nu, nici nu contează. Știi cum se va întoarce acasă? Năucit. Dornică să te iubească nebunește, având ferma convingere că iubita lui este o zeiță care merită totul. Va avea certitudinea că ești o femeie care îi înțelege nevoile și curiozitățile sexuale, îi oferă libertate și totuși îl iubește fără să îl judece!

Ai idee cât se străduiesc femeile pentru ca bărbații lor să le perceapă astfel? 🙂

Zilele negre ale singurătății

zilele negre ale singuratatiiZilele negre ale singurătății...

Sunt câteva zile pe an în care te sufoci. Simți cum viața ți se prelinge din piele și nu poți face, efectiv, nimic pentru a stopa profunzimea tristeții. Te simți neputincioasă și vrei sau nu vrei, îți reevaluezi trecutul. Din nou. Pentru a mia oară te gândești la ce a fost, la ce ai făcut și la ce ai fi putut face. Te învinovățești sau din contră, în mintea ta îl faci cu ou și cu oțet pe bulangiul care te-a rănit. Fie că ți-e dor de nemernic sau, pur și simplu, te simți singură, în acele zile ale singurătății suferi și probabil că plângi într-un mare stil. Te simți mai a nimănui ca niciodată.

Care sunt zilele negre ale singurătății? Sărbătorile, ziua lui de naștere și probabil că și de ziua ta de naștere. S-ar putea chiar să ții minte și ziua când v-ați cunoscut, dar și ziua când v-ați despărțit. Toate sunt zile perfecte pentru bocit. Asta dacă poți să bocești… La mine dacă a trecut durerea aceea acută, aleluia lacrimi.

Întrebarea este, de ce mama naibii suferi? Te înțeleg că atunci când vine fatidicul Revelion îți pui lenjeria roșie, dar nu ai cu cine să te pupi sub vâsc, dar adevărul este că nu ești singură. Ai familie, ai prieteni și cu siguranță, pitit după vreun colț, există un „drăguț” care te place în secret. Deschide ochii. Știi foarte bine că nu ești singură și totuși plângi că fraiera. Știu că dragostea apropiaților nu o poate suplini pe cea pe care tu ți-o dorești cu adevărat, dar poți câștiga altă iubire. De ce te-ai focusa tocmai pe cea care ți se refuză?! Dacă ai vrea, dacă ți-ai pune rotițele în mișcare și ți-ai scoate atuurile la înaintare, cu siguranță ai găsi un creștin cu care să-ți petreci vremea. Nu, nu trebuie să fie ca fostul. Nu trebuie să-l iubești musai. Trebuie doar să-ți acorzi șansa de a ieși din casă, de a cunoaște oameni și de a interacționa cu ei.

Sărbătorile oricum insuflă o stare de melancolie, dar cred că n-are rost să faci din Crăciun, de exemplu, o adevărată dramă sau un prilej de a sta încuiată în casă, în pijamale, ca să bagi în tine ca sparta. Cu atât mai mult n-ar trebui să fii tristă de ziua ta de naștere. Este ziua în care primești cea mai multă atenție. De ce ți-ai umbri fericirea și ți-ai acorda atât de puțină importanță gândindu-te la fostul?!

Cât despre ziua lui de naștere… ei bine, aici e altă mâncare de pește. Poate că îți amintești toate acele cadouri și surprize pe care i le-ai făcut. Poate că ți-ai adus aminte și de toate momentele fericite pe care le-ați petrecut împreună. Poate că ți-e dor de el frumos și fericit, așa cum este orice om de ziua lui. Poate că ai vrea să-i auzi vocea mulțumindu-ți pentru acel „la mulți ani” pe care doar tu i-l spui cu inima în gât de emoție, dar crezi că mai are vreun rost?

Știți ce ar trebui să facem de zilele negre ale singurătății? Să programăm niște evenimente din alea pe care să le ținem minte toată viața. Care să bată la fundul gol orice triste posibilă. Care să ne facă să ne amintim de acele zile nu pentru că au fost îngrozitoare sau pentru că, de exemplu, a fost ziua în care X și-a băgat ceva în fundul nostru, ci pentru că am făcut cutare lucru nou și a fost frumos, minunat și extraordinar. De pildă, de ziua lui de naștere ar trebui să pleci undeva, oriunde, într-un weekend fabulos cu cineva apropiat ție sau cu vreun amant abia cunoscut!

De ce nu ți-ai acorda șansa de a transforma o zi fatidică într-o zi incredibilă? Renunță să mai invoci tot felul de motive închipuite. Dacă vrei, poți transforma orice zi fatidică într-o zi fericită, de care să-ți aduci aminte cu bucurie. Nu există nu pot! 🙂

P.S. Și nu, nu sunt ipocrită, știu că am „aruncat” într-o căsuță electronică un „la mulți ani” nedorit.

Frumoasă, deșteaptă și devreme acasă…

frumoasa, desteapta si devreme acasa

Pentru femei frumusețea este un cuțit cu două tăișuri. Deși majoritatea dintre noi tindem să credem că are doar avantaje, de fapt frumusețea are și avantaje și dezavantaje. Dacă ești prea frumoasă, ești prea curtată și poți avea mari probleme cu bărbații insistenți sau geloși. Dacă nu ești prea frumoasă, nu te bagă în seamă nici naiba și riști să-ți petreci mare parte din viață singură sau folosită de un nene concentrat doar pe propria satisfacție. Până când? Până când apare Făt-Frumos, cel capabil să vadă dincolo de „ambalaj”. Dar e vreun bărbat capabil să vadă dincolo de aspectul fizic? Oare mai vrea un bărbat să cunoască o femeie dacă nu este atras de ea? Va fi interesat să-i afle sufletul și mintea dacă nu îi place chipul și trupul? Mai rar…

Oricât de mult ar aprecia un bărbat o femeie deșteaptă și bună la suflet, tot mai mult va fi atras de o femeie frumoasă. Chiar dacă pe termen lung o relație cu o femeie frumoasă și nu tocmai inteligentă nu prea are sorți de izbândă, dacă îl pui să aleagă, fără să se gândească la viitor, între o femeie drăguță și una urâțică, o va alege pe cea de care se simte atras. Va alege femeia pe care o consideră el frumoasă. Așadar, îngrijește-te de corpul tău la fel de atent cum te îngrijești de mintea ta!

Sunt de părere că nu există femei urâte. Există femei neîngrijite sau femei care nu știu să-și pună în valoare atuurile fizice. Toate avem calități și defecte. Important este să știm cum să ne ascundem defectele și cum să ne scoatem în evidență calitățile. Sigur că atitudinea contează foarte mult, însă dacă o femeie arată bine și se simte confortabil în pielea ei, personalitatea i se va amplifica. Va deveni nu doar o femeie frumoasă, va fi o femeie frumoasă, puternică, sigură pe ea, capabilă, demnă și așa mai departe.

D-aia sunt pline saloanele de frumusețe și cosmetică, dar mai ales celebrele saloane coafura, pentru că majoritatea femeilor nu se simt îndeajuns de frumoase, iar bărbații nu le acordă atenția după care tânjesc. Când o femeie crede că este neapreciată sau nu se bucură de atenția pe care o merită din partea bărbatului ei, ea va încerca, prin fel și fel de metode și proceduri de înfrumusețare, să devină mai frumoasă și mai frumoasă și mai frumoasă! De exemplu, printre cele mai căutate metode de înfrumusețare este celebra remodelare corporala care se realizează prin diverse proceduri: cavitație, cripoliză, electrostimulare, vacuum, radiofrecvență, masaj, drenaj limfatic, împachetări la rece sau împachetări la cald cu substanțe active anticelulitice și cu efect de elasticizare a pielii și așa mai departe. În plus, pe lângă remodelarea corporală, femeile recurg la tratamente faciale, își fac manechiura și pedichiura cu rigurozitate, se epilează definitiv, învață să se machieze profesional, merg periodic la coafor și tot așa. Și toate aceste eforturi și cheltuieli pentru ce? Pentru a fi atrăgătoare în ochii bărbaților. Daca esti interesata, gasesti aici un portal de firme si saloane de infrumusetare.

Chiar dacă toate spunem că vrem să fim frumoase pentru noi însene, adevărul este că vrem să fim frumoase pentru bărbații noștri, actuali sau viitori. Oricât de virtuoase am fi, dacă nu ne simțim frumoase, nici viețile nu ne sunt foarte bune. De ce? Pentru că devenim complexate, fricoase, prudente, comode, slabe, pasive, puturoase în ceea ce ne privește și așa mai departe. N-ai cum să fii fericită când devii pasivă. Dacă nu acționezi, nimic se întâmplă.

Așadar, este sănătos să crezi despre tine că ești frumoasă, drăguță sau atragătoare și este perfect normal să vrei să te simți dorită. Dacă Mama Natură ți-a răpit privilegiul de a fi frumoasă fără niciun efort, atunci apelează la diverși specialiști în frumusețe și fă tot ce este necesar ca să te simți bine în pielea ta. Și nu, nu încerca să atingi perfecțiunea, ci doar să dobândești acel echilibrul între felul cum arați, cum gândești și ce simți.

Cheia succesului: frumoasă, deșteaptă și devreme acasă!

P.S. Multe doamne măritate ajung să fie niște femei neîngrijite. Este cea mai mare tâmpenie posibilă să te culci astfel pe o ureche. Poate că ai câștigat un bărbat, dar nu uita că trebuie să îl păstrezi lângă tine. Deci fii și frumoasă, nu doar măritată! 😀

Încă puțin MOV ca la curve…

bucura-ti sufletulÎncă puțin MOV ca la curve...

Nu mă dezmint și nu o să mă dezmint vreodată. Dar vedeți și voi, până și Universul ține cu mine. S-au aliniat planetele. Astrele s-au pupat între ele, calculele au dat cu plus și iată, de câteva zile „curviștina” din imagine o să îmi bucure sufletul. Nici dacă aș fi căutat-o special nu aș fi reușit să o găsesc atât de potrivită mie.

– Hai să-ți căutăm mașină!

– Unde? L-am întrebat eu.

– În Ploiești.

– În Ploiești? Am întrebat eu mirată. Dar ce, în Buzău nu găsim?

– Ba da, găsim, însă în Ploiești sunt mai multe.

Astfel am pășit eu pentru prima dată în Ploiești, căutând o mașină mișto, care să aibă cutie de viteze automată. Și nu, n-am găsit-o eu pe ea, ci ea pe mine. Fostul propietar, auzind niște discuții între mine și câțiva oameni care aveau mașini la vânzare, m-a abordat zicându-mi că are o mașină perfectă pentru mine. MOV.

13413639_1258291784195897_4305592228164427495_n

Curvă nu par, dar mov a fost primul lui cuvânt! L-am măsurat cu privirea, dar auzind de culoarea MOV, mi-a atras atenția. Pentru că nu avea mașina cu el, am acceptat să merg la om acasă, pe strada Malu Roșu din Ploiești, pentru a vedea autoturismul. A fost dragoste la prima vedere. Întrunea absolut toate condițiile mele. Am văzut-o, am plăcut-o, am testat-o și am cumpărat-o! Destinul mi-a scos-o în cale și culmea, tocmai în Ploiești!

Decizia de a cumpăra această mașină este cea mai bună hotărâre a mea din ultimii ani. De acum încolo ea va fi bucuria sufletului meu, libertatea și independența mea. Am botezat-o „Curviștina” tocmai pentru că este mov și pentru că o să mă plimb cu ea oriunde o să-mi poftească inima. Doar vântul și cu gândul ne vor ști secretele. Am experimentat zilele astea un soi de fericire așa cum nu am cunoscut vreodată și vă zic, ABIA AȘTEPT SĂ PLEC DE NEBUNĂ! Singură sau însoțită, iubită sau neiubită! Am reușit să umplu, în sfârșit, un gol. Am mai bifat încă un obiectiv, iar acest fapt îmi sporește stima de sine.

Dragostea este cea mai mare „foame” a noastră, dar chiar dacă nu avem parte de ea, există alte căi prin care ne putem bucura sufletele. Pune-ți tot felul de obiective și îndeplinește-le! Scopurile fac bine psihicului. Este sănătos să lupți pentru a realiza ceva. Orice! Vei învățat să fii fericit/ă chiar și fără cineva alături! Bucură-ți sufletul așa cum știi mai bine! Doar el îți aparține întru totul! Fă tot ce îți face plăcere pentru a simți că trăiești cu adevărat. Viața nu se oprește nici la un bărbat și nici la o femeie. Viața începe și se termină cu tine! 🙂

Până acum îmi plăcea movul, acum îl iubesc! Puțin mov ca la curve, bineînțeles! 😀

Ai rămas singur/ă? Se vede!

Image processed by CodeCarvings Piczard ### FREE Community Edition ### on 2015-07-10 16:09:54Z | http://piczard.com | http://codecarvings.com

Eheee, ești singur, dar ți-ai redobândit libertatea și nu-ți mai ajunge nici naiba cu prăjina la nas. Ai impresia că ai prins aripi odată cu recâștigarea independenței, nu-i așa?! Crezi că te simți minunat și te vei simți din ce în ce mai minunat? Stai așa, ești abia la început! Chiar dacă acum pare că ai toată lumea la picioare și crezi că afară o mulțime de muieri abia așteaptă să le fuți tu, să știi că mai devreme sau mai târziu o să dai de dracu’. Până la urmă se va găsi o „creștină” care să te facă să te doară serios de tare!

Ei bine, dacă ai rămas singur, să știi că se vede, băiețică!

Te comporți ca un pizderel!

Când femeile rămân singure, ele recurg la tot felul de schimbări. Merg la cumpărături, se tund, își schimbă culoarea părului, își cumpără un animal de companie, caută răspunsuri în cărțile motivaționale, plâng seara și-și promit că dimineața nu vor mai fi proaste. Pentru ca fraierul să aibă păreri de rău, femeile fac aproape imposibilul pentru a deveni mai frumoase și mai „lăptoase”. Ce-i drept, ele recurg și la câteva tertipuri pentru a-i da fostului de înțeles că se simt senzațional singure, dar adevărul este că multe dintre ele suferă teribil. (Nu o să divulg strategiile femeilor.)

Știi ce face fraierul când rămâne singur?

Petrece, se îmbată, face enșpe tâmpenii, se îngroapă în datorii, fute tot ce prinde, își plânge de milă, își denigrează fosta iubită în fața prietenilor (celebra replică: era o curvă, dă-o în pula mea) și câte și mai câte. În plus, își promite că nu o să mai iubească niciodată și că never ever nu o să mai aibă încredere într-o femeie. În momentele fără alcool, dar cu creierul îmbibat în prostie, postează pe facebook enșpe poze cu el ferchezuit, dar singur, șterge toate fotografiile cu ea și MUUUSAI scrie la „starea civilă” că e solo. #CaSăVadăFetiliCochetili.

Din când în când mai aruncă și câte un citat despre femeia-curvă, femeia-materialistă, femeia-pițipoancă, femeia-proastă și despre toate acele femei pe care le urăște. De obicei le urăște pe toate, mai puțin pe mă-sa și pe sor-sa (dacă are). Dintr-o dată fostul bărbat cuplat devine un om care a ieșit dintr-o relație execrabilă cu o nașpa de femeie, se simte incredibil, a învățat totul despre femei și dragoste și gata, le știe pe toate. E un om cu experiență!

Adevărul este că toți suntem proști în dragoste, mai ales atunci când noi suntem cei părăsiți sau neiubiți, dar mor pe ăștia care uită de unde au plecat și cu cine au plecat, care aruncă totul la gunoi de parcă nici n-ar fi fost, care șterg trecutul cu buretele, dau foc la poze, taie hainele cu foarfeca și așa mai departe. Mi se pare patetic! Trecutul nu poate fi șters, iar tâmpenia asta, prefăcătoria, adâncește sentimentul de pierdere și singurătate.

Te prefaci că ce? Că ți-e bine?

Se vede de la o poștă că nu ți-e bine!

Te prefaci că abia acum începe viața ta?

Atunci de ce simți că lumea se sfârșește?

Crezi că dacă ascunzi durerea, o să treacă mai repede sau mai ușor? Pe dracu’! Singurătatea e tot acolo. Golul e tot în piept. Sentimentul de pustiire nu se risipește. Dorul revine în fiecare noapte.

Nu vă sfătuiesc să fiți declarativi ca mine. Eu fac parte din categoria proastelor care cum dau puțin cu curul în penis, cum se duc repede și spun frumosului. Adică? Adică atunci când îmi era dor, îi scriam imediat că mi-e dor. Nu făceam niciun efort să mă abțin. Și ce amar e să nu primești niciun răspuns. Nici măcar un du-te naibii.

Vă sfătuiesc să nu negați ceea ce simțiți. Acceptând durerea, ea se diminuează. Și dacă vă știți slabi: stați departe de rețelele de socializare o perioadă! Măcar până trece furtuna din suflet! De ce? Pentru că aveți tendința de a posta și distribui numai tâmpenii! Mai bine vorbiți cu un prieten! 🙂

P.S. Râde ciob de oală spartă, nu-i așa? Unii își scriu frustrările pe facebook, eu mi le scriu pe blog. Mare filosof în viață sunt! :))))))))

Ochii care nu se văd, se uită…

ochii care nu se vad, se uitaOchii care nu se văd, se uită...

– Ultima dată când ne-am văzut, anul trecut, parcă în mai, erai furioasă pe toți bărbații, până și cu mine ai fost rece.

– Ultima dată când ne-am văzut, erai un bărbat liber. Toți avem defecte, ce te mai miri?! i-am spus eu făcându-l să râdă!

– Dar ce-ai pățit?

– În principiu nu pățisem nimic. Dragostea! Nu știi cum e?! De fapt cum naiba să-ți mai amintești?! Te-ai însurat cu femeia pe care o iubești!

– Parcă mi-ai reproșa, îmi zise el sărutându-mi fruntea. Și acum ce s-a întâmplat cu dragostea?

– Nu îți reproșez nimic, doar știi că între noi nu există astfel de tensiuni. Nu s-a întâmplat nimic. Ochii care nu se văd, se uită. Se așterne uitarea. Se lasă liniștea. E cursul firesc al vieții. Timpul vindecă tot.

– Zici tu, Dama?

– Zic!

Păi da, chiar zic și chiar cred că ochii care nu se văd, se uită! Timpul, necruțătorul sau tămăduitorul, cum vrei să-l numești, chiar șterge totul. Toate lucrurile tind să revină către medie. Nici prea-prea, nici foarte-foarte! Suntem făcuți să uităm. Putem să ne autovindecăm și avem capacitatea de a ne remonta. Dă-o naibii de iubire, nimic nu e veșnic. Nu există fericire continuă, așa cum nu există suferință perpetuă. Dar noi, oamenii, suntem încăpățânați, fataliști și proști. Avem impresia că lumea se sfârșește cu un singur om și chiar dacă durerea se diminuează simțitor, păstrăm golul acela din suflet aproape cu sfințenie. El poate fi umplut sau poate fi vindecat.

Sigur că nicio iubire nu seamănă cu alta și avem tendința adesea să îl comparăm pe X cu Y. Prin comparație, excludem. Excludem șansa și posibilitatea de a fi fericiți iarăși. Sigur că X nu seamănă cu Y și este foarte bine să fie așa. Chiar dacă X era într-un mare fel și probabil că e greu de egalat, dacă nu chiar imposibil, bine că Y e diferit. Și știi de ce?

Pentru că merităm exact omul potrivit nouă, nu pe cel care ne iscă mai multă suferință în suflet. Este perfect ca X să nu semene și să nu se compare cu Y. Dacă ar semăna, ar însemna să retrăim aceeași poveste. Să repetăm istoria. Ți-ar plăcea să repeți istoria? Probabil că da, dar crede-mă, nu ai fi putut schimba nimic. Unele lucruri se întâmplă exact așa cum trebuie, chiar dacă dor ca dracu’ și ne transformă din oameni în neoameni. Dacă vrei, poți redeveni om. Dar vrei să te rupi de trecut? Ești în stare?

Mulțumesc vieții, ochii care nu se văd, se uită! Ce bine că se întâmplă astfel.

– Chiar nu vrei să-mi povestești ce a fost cu toată furia de anul trecut? Parcă nici nu mai erai tu!

 – Nu, ia-mă în brațe și taci! Ești prea curios, i-am zis eu întorcându-mă cu spatele la el pentru a mă feri de privirea lui care mă cerceta cu insistență.

– Păi sunt berbec ca și tine, îmi spuse el râzând din nou!

Pagina 1 din 251234567...20...Ultima »