Hai să ne jucăm împreună…

Hai să ne jucăm împreună…

Crezi că relația noastră va rezista? Fără joc este o chestiune de timp până ne vom termina. Nouă ne place jocul. Fără el nu ne vom recunoaște și nu ne vom tolera. Ne vom iubi, însă nu vom ști cum să o facem fără să ne fărâmăm unul pe altul. Ne vezi ținându-ne de mână pe stradă, mergând la cinema, în restaurante de familiști, ducând o viață liniștită, dar monotonă? Sigur că nu. Ăștia suntem noi, niște animale.

Cine ești tu, iubitule, când nu te joci cu mine? Jumătatea ei? Amantul ei? Iubitul, soțul, fratele ei? De fapt ești opusul celui care ești cu mine. Un „tu” autentic? Nu, un „tu” fals. Prefăcut, neîmplinit, trist și neînțeles.

Joaca cu mine te așteaptă, iubitule. Și are atât de multe de oferit. Ceea ce îți flutur eu pe sub nas se cheamă iubire, dar cu cât este mai dificilă, renegată și imposibilă, cu atât devine jocul mai interesant.

Când noi ne jucăm, spiritele se încing și să dea naiba, aș da foc tuturor temerilor pentru încă o partidă cu tine… de joc, nu de sex. Sexul este un bonus. Cireașa de pe tort. Game over-ul nivelului. Și da, prefer să pic nivelul, dar să joc jocul. Măcar știu că am fost jucată de valetul gândurilor mele. Stau și mă întreb, dacă tu ai inventat jocul, iar eu l-am picat, mai am dreptul la o șansă? Pot să-ți cer o prelungire? Jur că de data asta o să-mi iau revanșa. Habar n-ai câte provocări te așteaptă.

Vreau ca primele fire de păr alb să ți le „dăruiesc” eu. Am fost prima în multe, de ce n-aș fi și prima care îți încărunțește părul? Nu știu dacă la tine ninge, însă la mine plouă cu dorințe. Mai am voie să te vreau? Îmi mai dai impresia că te am? Faptul că îmi reziști nu înseamnă nimic. Slăbiciunea pentru joc ne aduce mereu împreună. Și „împreună” este cel mai mare coșmar al nostru.

Din nou, este o chestiune de timp până când ne vom ciocni iarăși dorințele de joc. Mă întreb cât de perversă va fi data viitoare. Promit să te înnebunesc. Aceea va fi șansa mea. O să te am în pat cu fundiță roșie la gât și o să-ți placă asta.

Hai să ne jucăm împreună, ce zici, îmi înroșești fundul cu câteva palme?

A ta, Dama.

M-am îndrăgostit de o fată…

M-am îndrăgostit de o fată…

În articolul trecut vă spuneam că am fost îndrăgostită de o fată. Nu sunt lesbiană, nici măcar bisexuală, însă în adolescență m-am îndrăgostit de o fată nebunește. Am iubit-o ani de zile și am dorit-o foarte mult. O veneram.

Mi se făcea pielea de găină când îi simțeam mirosul, iar buzele ei mi se păreau fascinante. Când îi atingeam degetele voit sau accidental, parcă intram în contact cu divinitatea, atât de intense mi se păreau acele momente. Pielea-i fină, alunițele, totul era magic la ea. Mă înroșeam de fiecare dată când se enerva pe mine, iar ochii ei mi se păreau cei mai frumoși din lume. Verzi, cu inserții aurii.

La vremea aceea nu știam foarte bine ce orientare sexuală am. Îmi plăceau și băieții, însă eram îndrăgostită nebunește de EA. Nu îmi plăceau toate fetele, majoritatea dintre ele mi se păreau fără sare și piper, neterminate, îmi plăcea doar EA și am visat o grămadă de timp la o relație cu ea.

Nu vă gândiți că am fost lipsită de curaj și am iubit-o fără să îi mărturisesc, nicidecum. De când mă știu mi-am asumat responsabilitatea pentru sentimentele mele, așa că i-am spus. A știut tot timpul. Din punct de vedere fizic nu s-a întâmplat nimic între noi. Nici măcar nu am sărutat-o. EA era îndrăgostită de altcineva și a reușit să aibă o relație cu acel cineva, însă se bucura și de sentimentele pe care le aveam din belșug pentru ea.

Este foarte interesant cât de multe lucruri descoperim în noi înșine prin intermediul celorlalți. Cât de mult îți poți cunoaște propria persoană, încercând să cunoști și să iubești pe altcineva. Odată cu ea am știut cât de mult pot iubi, cât de departe sunt capabilă să merg pentru persoana iubită și cât de minunat este atunci când există o persoană specială în viața mea, pe care să o pot iubi în voie și pe care să o pot slăvi în imaginația mea.

După EA nu m-am mai îndrăgostit de nicio altă fată, însă așa sentimente intense pentru cineva am trăit extrem de rar. Mi-e foarte greu să explic, însă atunci când o iubire este trăită mai mult în interior, nu se materializează în viața reală și rămâne acea brumă de neîmplinire, ea devine o dragoste de neuitat. Fiecare dintre noi avem neîntâmplările și slăbiciunile noastre, însă unele povești chiar sunt nemuritoare.

Nu există o morală pentru acest articol. Mi-am adus aminte de EA și-mi dau seama cât de mult îmi place de mine când sunt îndrăgostită și cât de mult îmi lipsește această stare. Mi-e dor de mine îndrăgostită, mi-e dor de mine iubind pe cineva atât de puternic încât să-mi tremure carnea de dor și dorință.

Îmi place prietena ta…

Îmi place prietena ta…

– Mă iubești?

– Încerc, îi spun eu.

– Încerci?

– Da, încerc. Nu ești ușor de iubit.

– Îmi place prietena ta.

– Exact ce spuneam. Iată. Nu ești deloc ușor de iubit.

– Vorbesc serios, chiar îmi place prietena ta. Îmi zise el pe un ton calm, zâmbindu-mi așa cum doar mie știam că-mi zâmbește.

– Și dacă îți place prietena mea, eu ce vrei să-ți fac? Vrei să te culci cu ea? N-ai decât… eu nu te împiedic. Nu o să intervin între voi, însă am încredere în ea și cred cu tărie că nu s-ar culca cu tine. Ba chiar mai mult decât atât, din momentul în care te vei decide să-ți aplici farmecele pe ea, noi doi am terminat-o. Să-ți iei adio de la mine.

– Vreau să facem sex în trei. Noi trei. Nu te dau deoparte, ba din contră. Vreau să o seduci și să o convingi să intre în patul nostru. Tu o să fii vedeta jocului, tu o să impui termenii și tot tu o să fii cea care stabilește regulile jocului.

– Nu, n-am să fac asta pentru tine. Nu mă joc astfel cu stima mea de sine.

– O s-o faci pentru noi. Știi că te iubesc și ești singura femeie capabilă să-mi îndeplinească orice fantezie. Doar cu tine sunt cu adevărat eu. Și nu îți bag pe gât un clișeu. Însă tu ești singura femeie care mă acceptă ca pe un curvar ordinar și vreau să-mi îndeplinesc fanteziile sexuale împreună cu tine. Nu vreau să mă ascund de tine. Nu te oblig să faci nimic din ce nu ți-ai dori, însă noi suntem făcuți unul pentru altul. Dacă acum, cât încă suntem tineri, nu ne satisfacem capriciile și dorințele sexuale, atunci când o vom face? Când vom fi căsătoriți și eu o să te înșel cu toate fetișcanele și tu probabil o să îți faci o relație cu un bărbat ceva mai în vârstă decât mine, doar pentru simplul fapt că el îți oferă atenția, protecția și afecțiunea de care eu nu dau dovadă pentru că sunt prea orb și prea dornic să mă pierd în toate păsăricile tinere care îmi ies în cale. Așa vrei să arate viitorul nostru?

– Nu așa va arăta viitorul nostru. Este trist că vezi lucrurile așa. Nu sunt capabilă să te împart cu cea mai bună prietenă a mea. Perversitatea ta atinge cote maxime. Deja nu mai vorbim de sex în trei, vorbim de un joc psihologic în care îmi conving cea mai bună prietenă să se culce cu noi. Îmi ceri să o fac să mă trădeze. Îmi ceri să mă trădez singură. Mă condamni la singurătate, mă faci să fiu dependentă de tine. După o partidă de sex în trei, crezi că voi mai putea fi prietenă cu ea?

– Nu o să mai fii prietenă cu ea. O să fie amanta noastră o perioadă, apoi o să-ți găsești o altă prietenă care să te merită.

– A, deci nu vorbim de o singură dată sau de satisfacerea unei curiozități, vrei să mă transformi într-o poligamă. Eu nu sunt așa. Femeile nu sunt așa. Da, poate că bărbatul are în sânge dorința și nevoia de a-și împrăștia sămânța în cât mai multe femei, însă noi, femeile, suntem monogame. Sau majoritatea dintre noi.

– Nu recunoști că te simți atrasă de alți bărbați?

– Ba da, recunosc, dar nu mă culc cu alți bărbați.

– Nu ești curioasă să ți-o tragi cu alți bărbați?

– Ba da, dar mă stăpânesc.

– Știam că cea mai mare fantezie a ta este să faci sex cu o femeie, îmi spuse el dându-mi peste nas cu propria mărturisire.

– Așa este, însă n-aș face sex cu cea mai bună prietenă a mea. Am fost îndrăgostită de o femeie, mi-aș fi dorit să fi făcut sex cu ea, însă n-a fost să fie. Știi, băiete, lucrurile astea nu se fac astfel. Sau cel puțin eu nu sunt capabilă să duc o astfel de viață. Dacă vreau să fac sex cu o femeie, mă duc cu o necunoscută, cu o tipă dintr-un bar sau cu o gagică plătită, nicidecum cu cea mai bună prietenă a mea. Ea e sora pe care n-am avut-o niciodată.

– Atunci vrei să agățăm o gagică într-un bar?

– Ești fantastic, ești irecuperabil. Nu te pot împărți cu nicio femeie. Nu pot. Îmi pare rău. Te dezamăgesc acum și gata, am terminat-o. Relația noastră s-a încheiat. Găsește-ți altă femeie care să accepte relații pe termen lung de sex în trei sau și mai bine, dacă îți clocotește atât de tare sângele în vene, mergi în Anglia, ia-ți două escorte superbe sau intră în cercurile voaiorilor englezi și fă-ți de cap. Îndeplinește-ți toate fanteziile erotice, încearcă până și sexul dur, BDSM-ul. Profită acum, cât încă mai poți fizic și ești liber. De astăzi ești liber.

În Regatul Unit sexul și exhibiționismul sunt niște adevărate delicii în această lume absedată de supravegherea individului.

Uite, găsești aici niște escorte incredibile din Londra, pe www.supermodel-escorts.co.uk. Ia-ți gândul de la prietena mea. Sau culcă-te cu ea fără să aflu eu. Altfel te castrez, jur că te castrez pe viu dacă aflu că mi-ai făcut asta.

 

Consumatorul de Suflete

Consumatorul de Suflete…

În 2016 am citit „Femei care iubesc prea mult” a lui Robin Norwood, o carte care mi-a demonstrat cât sunt de bolnavă emoțional, care sunt cauzele pentru care aleg bărbați mai bolnavi decât mine și cum pot rezolva aceste probleme pe care le am încă din copilărie. Iubirile toxice au fost mereu preferatele mele, acum am înțeles și de ce. Diferența dintre eros și agape este atât de mare…

Apoi a urmat cartea lui Chris Simion, „Ce ne spunem când nu ne vorbim” pe care nu cred că o voi uita vreodată. M-am regăsit în această carte. Chiar dacă nu este o operă literară, cartea în sine este de o profunzime ieșită din comun. Este fascinantă, genul de carte care te face să te gândești la toate aspectele vieții, dar mai ales la dragoste și moarte. Această carte sapă în carne de om.

Și recunosc, m-am identificat cu Chris pentru că și eu am scris un de zile niște mesaje pe care nu le-am trimis niciodată. Nu aveam unde. Însă am trăit atât de intens această conversație imaginară și-așa de violent mă certam cu el pe hârtia electronică sau îi urlam în scris că îl iubesc, încât viața ne-a readus împreună și ne-a obligat să ne încheiem socotelile. Și-am făcut-o. Nimic n-a rămas nespus, însă durerea și sentimentul acela de vid nu pot fi înlăturate nici cu toate explicațiile sau scuzele din lume. Din zadar, zadar se naște.

Ultima carte citită în 2016 a fost cea a lui Codin Maticiuc, „Consumatorul de Suflete”. Să vă spun ce-am citit? O să vă spun! În 13 scrisori Codin Maticiuc își măturisește o parte din păcate, își dezvăluie o parte din slăbiciuni și din temeri și-i înșiră femeii vieții lui toate motivele pentru care ar trebui să fugă de el mâncând pământul. Se descrie ca pe un diavol, ca pe un vampir, ca pe un consumator de suflete, însă printre rândurile pline de sinceritate și venin, se află acel Codin care își caută mântuirea.

Deși cartea ar putea părea o ficțiune, nu este. Codin descrie cu lux de amănunte o lume aproape inimaginabilă, însă mai reală decât viețile noastre plictisitoare și pline de nimic. Codin este un consumator de suflete, un bărbat care folosește toate armele cunoscute și necunoscute pentru a cuceri cele mai frumoase și mai greu de sedus femei. Pentru că nu se mulțumește cu puțin și pentru că sexul fără dragoste nu înseamnă nimic pentru el, imaginați-vă cât de departe este capabil să meargă pentru a fi iubit de fiecare femeie cu care intră în contact.

Avid de putere și control, Codin Maticiuc este imaginea vie a consumatorului de suflete, un bărbat de care ar trebui să fugi fără să te uiți înapoi, dar căruia nu i-ar putea rezista nici cea mai puternică femeie. N-ai cum să-i reziști diavolului când el are planuri cu tine. N-ai unde să te ascunzi de el sau cum să i te opui când el ți se infiltrează prin fiecare por al pielii, punând stăpânirea pe tine și lipsindu-te de voință.

Alcoolul, drogurile, sexul, obscenitățile, pornografia, distracția, puterea, banii, toate „păcatele lumii” se regăsesc în cartea lui Codin Maticiuc, însă cele mai surprinzătoare rămân femeile. Ai spune că femeile sunt sfinte, niște minuni ale naturii, ei bine, în prezența bărbatului potrivit devin și ele niște diavolițe și sunt în stare de orice, inclusiv să-și împartă fiicele cu bărbații iubiți.

Și da, am încercat să descifrez și eu femeile care i-au trecut prin pat lui Codin Maticiuc și pe care le-a avut în fel și chip, însă cel mai mult aș fi vrut să aflu cine a fost iubirea vieții lui. Misterul este cel mai important ingredient al acestei cărți. Nu poți să lași cartea din mână. „Consumatorul de suflete” nu este o operă literară, însă cred că este o carte foarte bună, lipsită total de clișee, care creionează perfect tipologia consumatorului de suflete.

Câteva nopți bune nu m-a luat somnul gândindu-mă ce se află în sufletul unui astfel de „vampir” și încă mi-e greu să înțeleg cum un bărbat poate să consume o femeie, să o iubească fulminant pentru ca mai apoi să o distrugă și să o marcheze pentru toată viața. Culmea e că și el suferă, nu doar femeile lui. În putere și control se află și o durere imensă, nu doar o satisfacție colosală, fapt dovedit și la finalul cărții.

Ce-i drept, spre sfârșit Codin a cam dat-o de gard cu atâtea regrete, ai crede că „Diavolul” are mai puține, însă în esență cartea pare un mesaj pentru EA, o renunțare la măști, niște scuze spuse altfel, un strigăt de ajutor, o dorință de mântuire, o declarație de dragoste, o dovadă de umanitate într-o lume în care este considerat a fi unul din cei mai răi bărbați…

Mi-a plăcut… 🙂

Și bărbații plâng câteodată, dar nu mă sensibilizează…

Și bărbații plâng câteodată, dar nu mă sensibilizează…

Prima dată când am văzut un bărbat plângând aveam vreo 19 ani. De fapt nu prea era bărbat, ci puști, așa cum nici eu nu eram femeie, ci o fetișcană în călduri. Inițial mi-am spus „wow, ce tip sensibil, ăsta-i de mine”, însă când s-a îngroșat gluma și a început să plângă cu lacrimi mai mari decât ar putea plânge o virgină, cu nasu-i plin de muci, trist până-n măduva oaselor și cu privirea aceea pierdută, deja nu știam unde să fug mai repede. Deși n-am realizat chiar în clipa aceea, ci mult mai târziu, eram în locul greșit, într-un moment complet aiurea, cu „bărbatul” nepotrivit.

Nu, să nu credeți că sunt o nemernică, totul a fost un teatru ieftin, omul m-a prins în mrejele lui și ne-am folosit unul de altul vreun an de zile. A scos ce-i mai rău din mine. Cu el am realizat că pot fi deosebit de geloasă, posesivă, maxim de paranoică și băgăcioasă. L-am urmărit, l-am căutat, mi-am făcut viața amară și am acceptat și înghițit toate rahaturile. Și pentru ce?! Pentru atenția unui băiețaș care se credea buricul pământului și care de fiecare dată când eram pe punctul de a rupe lanțul mă întorcea din drum cu lacrimi, rugăminți și gesturi pline de afecțiune.

Era o relație toxică și detest faptul că lângă el am realizat cât de nocivă și bolnavă pot fi și eu. Problemele mele emoționale n-au început cu el, însă au devenit deosebit de clare odată cu el.

După el au mai fost și alți bărbați care au pișat ochii cu mine. Nu mă sensibilizează. Să mă ierte Dumnezeu, însă chiar dacă și bărbații plâng câteodată, să n-o facă dom’le în prezența mea. Nu tremură carnea pe mine. Nu încep să plâng și eu și nu-mi provoacă milă, ci îmi pun un semn de întrebare.

Bărbații au puterea de a-și stăpâni foarte bine latura emoțională și lacrimile. Dacă cineva își poate stăpâni pornirile emoționale, acela e bărbatul. Este firesc să plângi sau să vrei să te descarci, însă plânsul mi se pare un proces intim și personal. Bărbații rareori plâng cu iubitele lor, iar dacă o fac fie sunt extrem de slabi, fie sunt manipulatori.

Bărbatul reprezintă puterea și protecția. Dacă un bărbat plânge în prezența mea și îmi stârnește dorința de a-l proteja mai mult decât mă protejez pe mine, atunci e clar că avem de-a face cu o problemă. Tipul duce cu el frustrări accentuate și un zbucium interior colosal.

Știu că par o nemernică și nu sunt în căutarea unui tip care să-mi rupă oasele, însă nici nu sunt fana bărbaților prea sensibili, care plâng mai repede sau mai des decât femeile. Care se sperie și uită să mai acționeze sau nu acționează din prea multă lașitate. Nu mă sensibilizează bărbații care plâng la filme romantice sau care se vaită din orice mai ceva ca niște fetițe.

Da, poate că sunt rea. Vreți să mint?! Nu mint! În general nu-mi plac oamenii care-și plâng de milă, cu atât mai puțin îmi plac cei care plâng la propriu. Un bărbat plin de muci, roșu ca un rac la față, abia respirând nu pare nici sensibil, nici adorabil, nici sexi, nici deosebit, ci slab. Eu pe cine mai admir dacă bărbatului meu îi ia locul un plângăcios?

Dacă așa se manifestă, să-i dea lacrimile când face sex, altfel nu mă sensibilizează…

Bărbații veseli sunt irezistibili! 😀

Ce îi răspunzi iubitului când îți spune că ești apetisantă?

Ce îi răspunzi iubitului când îți spune că ești apetisantă?

Din categoria căutări pe Google, o tipă a ajuns pe blogul meu căutând „ce îi răspunzi iubitului când îți spune că ești apetisantă”. Ei bine, fata asta ori este o puștoaică, ori are niște probleme emoționale și o stimă de sine scăzută, altfel nu-mi dau seama de ce ar căuta cineva așa ceva.

Ce-i drept, noi, femeile, suntem cam nebune. Nu prea știm să primim complimente și nu avem niște reacții interesante atunci când bărbații ne spun că suntem frumoase, apetisante, deștepte, amuzante și așa mai departe. Zâmbim, mulțumim și cam atât. Nu afișăm ceva mai mult pentru că dacă am face-o, bărbații și-ar da seama de slăbiciunile și vulnerabilitățile noastre.

Suntem previzibile. Deși spunem că bărbații nu ne cunosc și nu ne vor cunoaște vreodată, adevărul este că bărbații s-au deșteptat. Nu mai sunt de mult fraierii care odinioară umblau pe teren minat. Bărbații vânează și au învățat să o facă într-un mare fel. S-au adaptat și cu cât o pradă este mai greu de cucerit, cu atât „vânatul” devine mai interesant.

Și dacă dai peste unul care chiar știe ce să-i spună unei femei, cum să o ia și ce să îi facă pentru a o îndrăgosti, atunci ești halită, domnișoară. Nici dracu’ nu te mai scapă din gherele lui. Și să vrei și n-ai să poți să te desprinzi din lanțul invizibil în care te-a încătușat cu bună știință. Pentru că îi aparții, pentru că te vrea și pentru că știe cum să te păstreze în posesia lui. Puterea e la el.

Dar știi care e faza?! Poți să îl „bați” cu armele lui. Dacă îl surprinzi, îi sporești interesul față de tine. Sunt situații în care reacționezi de fiecare dată la fel, iar el știe asta foarte bine. Laudele și alinturile te fleșcăiesc. Sunt menite să te prindă și mai tare în mrejele lui. Omul te place, e evident, dar te răsfață cu un scop. Acela de a te avea sau de a te păstra. După o porție zdravănă de „ești apetisantă, delicioasă, frumoasă, etc.” se lasă cu sex. Dar tot el ia inițiativa, nu-i așa?!

De ce aștepți, la naiba?! De ce nu-ți însușești îndrăzneala lui?! Ia-i puterea și fă-o a ta. Nu mai zâmbi. Nu-i mulțumi pentru că îți vede calitățile și le numește cu voce tare. Pentru calități și pentru „te iubesc” nu se mulțumește. Se ia atitudine.

Îți spune că ești apetisantă?! Înfige-te bine în el și fute-l bine de tot! Nu-l răsplătești pentru că te vede așa cum ești de fapt, ci îi arați ce femeie surprinzătoare, spontantă și nemaipomenită ești. Îi demonstrezi că tu ești mai mult decât o fețișoară frumoasă. Ia inițiativa. Dacă din senin îți spune că ești frumoasă, omul e îndrăgostit, e clar, dar vrea și sex. Te dorește. Profită de faptul că te dorește dimineața, la prânz, seara și între mese.

Dă-i pantalonii jos și fă-i un sex oral pasional. Izbește-l de un perete, așează-te în genunchi și demonstrează-i că la tine se află puterea. Că datorită ție și împreună cu tine el este un bărbat împlinit, fericit și al dracului de satisfăcut. Fă-i un sex oral cu o poftă din aia nebună, de parcă buzele tale n-au mai atins niciodată ceva mai delicios. Fă-o cu patos, gemi și frământă-i penisul în gura ta înfometată. Ce mama naibii?! În pantaloni se află slăbiciuna lui.

Băi, bărbații apreciază femeile deștepte și cu suflet bun, dar până acolo lor le lasă gura apă după un sex bun. Dacă îl fuți bine, al tău este. Doar caracterul nașpa și o personalitate problematică îl poate alunga, însă de la sexul bine făcut pleacă, în genere, dragostea bărbaților. Pentru bărbați dragostea este o consecință a sexului, nu invers. Așadar, oricât de specială te-ai crede și oricât de multă sau puțină stimă de sine ai avea, primul pas pentru a deveni visul unui bărbat este să înveți să faci sex foarte bine și să-l surprinzi. Să-i dai mai ales atunci când nu se așteaptă.

Așa îl vei înnebuni și vei deveni mai mult decât apetisantă, te vei transforma în femeia veții lui, mai ales dacă poți mai multe decât un sex de calitate! 🙂

Singur sau singur în doi…

Singur sau singur în doi…

Cândva un prieten drag mi-a spus o vorbă: „La o femeie să nu te duci niciodată neanunțat, nu știi peste cine poți să dai”, iar mai recent, un domn cu părul cărunt, dar care știe multe lecții de viață, mi-a povestit despre un coleg care atunci când se întoarce din delegație, sună acasă de la gară ca să-și anunțe venirea.

Peste tot întâlnesc cupluri formate din oameni singuri, îi recunosc la fel de ușor ca pe o mașină lovită. Văd femei cândva strălucitoare, care au uitat de grația și frumusețea feminină, lăsându-și trupul și chipul pe mâna unor chirurgi plasticieni de mâna a doua. Probabil speră că idiotul care a plătit pentru intervenții să le dorească din nou.

Îi întâlnesc în puburi sau după miezul nopții în club, stând față în față, ea butonând la vreun smartphone de ultimă generație, dar ridicând discret privirea către un mascul trendy care trece prin peisaj. Pentru el, însă, trupul femeii de care cândva a fost îndrăgostit nu-l mai atrage deloc. Fac dragoste mecanic, la fel cum se spală pe dinți. În schimb, ar da orice ca să aibă parte de una dintre fetele care stau la masa vecină și care se amuză copios, ușor aburite de cocktailurile colorate din pahare.

Așa mai trece încă o zi, noaptea trebuie să împartă iar patul, fiecare cu jumătatea lui și fiecare cu gândurile lui care nu mai sunt demult ale lor.

Văd bărbați cu atitudine de macho, atât de mândri și plini de bărbăția lor, care stau cu câte o proastă care îi așteaptă acasă și cu alta cu care se înghesuie pe bancheta din spate la adăpostul geamurilor fumurii. Unii dintre ei îmi sunt prieteni, dar pentru toți aceștia, dacă eu nu fac aceleași lucruri, mă consideră… știu ei cum.

În unele nopți primesc întrebări de la femei ușor speriate, debusolate de masculii lor care cine știe pe unde rătăcesc. Nu cred că e vina lor că indivizi au ieșit, oamenii vor doar să mai încerce altceva. Muncesc mult și nu au cum să-și găsească și amante. Hârtia albastră de 100 RON reprezintă soluția. Până la urmă vor realiza că au pierdut și banii și femeile de acasă.

Aud povești despre oameni pe care îi credeam de o moralitate desăvârșită, dar care duc o viață plină de dezgust. Văd iubiri care pe mine cândva mă inspirau și care acum se destramă asemenea unui castel de nisip la cel mai mic val. Nimic nu e veșnic, nici măcar iubirea. În mai toate relațiile unul iubește și celălalt se lasă iubit. Iubirile alea precum cele din filme sau romane sunt doar rodul imaginației unor scriitori. Iar, vezi tu draga mea, voi, femeile, aveți această mare calitate – puteți iubi fără să fiți fericite și în aceeași măsură puteți fi fericite fără să iubiți.

Articol scris de Mihai Popescu

La mulți ani!

Un an nou fericit!

Să fiți iubiți!

Să iubiți cu sinceritate!

Fără jumătăți de măsură!

Doar libertatea este la fel de importantă ca iubirea!

Să aveți libertatea de a iubi pe cine vă poftește inima!

Din tot sufletul!

Asumat!

Ca și cum mâine ar fi ultima voastră zi pe pământ.

Dacă mâine ar fi ultima voastră zi de viață,

cui i-ați spune „te iubesc”?

Eu îți spun ȚIE, oglinda păcatelor mele! 🙂

La mulți ani, dragii mei!

La mulți ani, dragul meu!

Destinul, genial păpușar

Destinul, genial păpușar

Timpul ăsta construiește destine și le frânge după bunul plac. Uneori alătură inimi, creând magie, acea magie care se numește iubire. Și în doar cea mai mică din subdiviziunile sale are puterea de a strica tot. Anii trec în zbor dar noi ne amintim doar secvențe din ei, cele bune și frumoase, dar mai ales cele care ne-au umplut ochii și sufletul de lacrimi. 

Destinul, asemenea unui genial păpușar, trage sfori, învârte roțile unui mecanism uriaș, încercând să găsească acea potrivire. Potrivirea dintre suflete. Pentru unii potrivirea se oprește și mecanismul începe să formeze un tot… poate scârțâie sau nu funcționează perfect, însă există.

Există destine pe care păpușarul le manevrează de nenumărate ori, de fiecare dată parcă mișcările lor sunt mai dificile, aproape ajungând să se rupă în bucăți doar ca un alt păpușar să le adune la loc și să o ia de la capăt.

Iubirea pierdută azi devine amintirea frumoasă de mâine. Cuvintele rostite cu blândețe la ore târzii în nopțile reci, răsună peste timp, iar căldura din ele face să nu uiți că mereu există un mâine. Parcă un pasager imaginar călătorește mereu cu tine, stă cuminte pe scaunul din dreapta cu centura de siguranță pusă. Gardurile sărite azi se transformă în povești de spus nepoților. Nepoților altora, pentru că fotografiile și acest univers numit facebook sunt, de fapt, tot ce ai.

– Măi, Mihai, de ce scrii mereu?

– Mereu îmi este dor.

– De ce îți este dor?

– De ea, de tine, de ele…

– De ele? Care ele?

– Fericirea, a… și clipele împreună.

– De ce nu a rămas?

– Eu nu știam ce caut, ea nu știa unde să rămână.

– Ai vrea să întorci timpul?

– Nu, pentru că mereu se întâmplă la fel. Când îi scriu, cred că îmi ascultă sufletul cum îi șoptește cu gras domol…

– Și ce i-ar spune zilele astea?

– Crăciun fericit, iubita mea!

Articol scris de Mihai Popescu. 

Mulțumesc, Mihai, pentru articol și emoție.

Sărbători fericite tuturor!

Decembrie, ultimul capitol

Decembrie, ultimul capitol!

E luna cu zilele cele mai scurte, zile în care soarele parcă nici nu există, doar nopțile geroase nu se mai termină. E luna în care pleci de acasă pe întuneric și te întorci tot cu el, numai luminițele care împânzesc orașul ne schimbă puțin chipurile obosite. E luna cadourilor, luna în care copiii îi așteaptă pe cei doi moși, iar divele doar pe unul. E luna în care se petrece cel mai mult din tot anul, în care se ciocnesc pahare de șampanie și se sărbătorește cu cei dragi în jurul bradului.
Eu nu aștept pe niciunul dintre moși, recunosc, nu am fost deloc cuminte. Aștept doar doi ochi care strălucesc asemenea stelelor în nopțile senine, când frigul iernii face pietrele să crape. Aștept doi ochi pe care nu-i am nici măcar într-o fotografie. Aștept acei doi ochi care seamănă perfect cu ai mei, dar de care nu știu mai nimic. Știu doar că din când în când din ei curg lacrimi, lacrimi care se oglindesc în doi ochi străini. Undeva într-o închisoare cu pereți albi, din alți ochi, lacrimi se preling pe obraji și lovesc perna tulburând tăcerea din jur. Sunt lacrimi de dor.
Articol scris de Mihai Popescu
Îți mulțumesc, Mihai, pentru acest articolul care mi-a atins sufletul.
Crăciun fericit, tuturor! Vă mulțumesc că îmi sunteți alături.
Să aveți niște sărbători incredibile!
Să fiți pe deplin fericiți!
Crăciun fericit și ochilor de care mi-e mie dor!
Sper să fie bucuroși în următoarele zile!
Pagina 1 din 321234567...2030...Ultima »